Ingeri, zmei si joimarite

Intr-o fatidica dupa-amiaza de Marti-Trei-Ceasuri-Rele, mai precis 8 aprilie 2008, Martolea, Joimarita, Piaza-Rea, Stima-Apei si alte multe alte aratari nu s-au aratat. Si pentru ca nu s-au mai facut vazute oamenilor, s-au lasate in schimb scrise si lansate in libraria Carturesti, chiar pe bulevardul Magheru. Dar, o data lansate, tot nu au putut fi observate batind strazile Bucurestiului bezmetice - evident ca nu se mai pot cobori in lume, pentru ca s-ar electrocuta daca s-ar atinge de cablurile si stilpii de electricitate ale orasului. Au fost evocate, si nu invocate, de vocea unui copil spre readucerea aminte a adultilor - care cum sa mai aiba habar de fiinte fantastice, de lumea cealalta? Lumea asta nu-i asa,/ Ceialalta nici asa./ Lumea asta-i cum o vezi,/ Ceialalta, cum o crezi.

Si s-a mai baut ceai, nicidecum in scopuri magico-rituale. Bineinteles, s-a povestit, s-au spus impresii, s-au facut fotografii - ca la lansare. Si cine a vrut, a cumparat. De-acum e de presupus ca toate aceste inchipuiri ale satului isi vor gasi din nou ragaz pentru linistea noastra. Vor fosgai incercind sa lase dire in serile lecturilor noastre necurmate de nimic altceva decit de zarva televizorului. Vor face giumbuslucuri din nou si, e de-nteles poate ca le vom visa. Vom redeveni copii. Ce bine-ar fi. Sau tarani. Cine stie. (Cosmin Manolache)